"Cercetați toate lucrurile, si păstrați ce este bun!"

Apostolul Pavel

Atlanta - Georgia

Legea sfântă a datoriei

Scris de: Guest
Categorie: Atlanta - Georgia
Voi  încerca să redau mai jos, pentru cei ce nu ştiu, din învăţăturile desprinse din  ,,Predica de pe Munte’’ a Domnului Hristos reflectată în însăşi viaţa Sa, pe care oamenii nu reuşiseră să le înţeleagă în totalitate. Ei nu puteau pricepe de ce, în ciuda faptului că avea o putere atât de mare, El neglijase să o folosească pentru a obţine ceea ce credeau ei că ar fi cel mai bine.  Atitudinea, motivele şi metodele lor erau opusul celor pe care le avea El. Atunci, ca şi astăzi, erau mulţi care pretindeau că sunt foarte zeloşi în a apăra onoarea Legii, dar adevăratul obiectiv pe care îl urmăreau era glorificarea de sine:  or Biblia ne spune că omul care se iubeşte pe sine este un călcător al Legii.

Legea proclamată ,,Pe Munte” este expresia principiului dragostei lui Dumnezeu faţă de om. Este Legea Cerului revelată în condiţiile omului de pe pământ. Creatorul oamenilor- Dumnezeu- este dătătorul Legii. Ordinea şi armonia din lumea naturii depind de respectarea Legilor Sale. Tot astfel, viaţa tuturor fiinţelor inteligente este condusă de marile principii ale neprihănirii, iar bunăstarea întregului Univers depinde de conformarea faţă de Lege.            

Principiile împărtăşite de fariseii vremii sunt caracteristice omenirii în toate veacurile. Fariseismul este spiritul naturii umane, şi, deşi  Mântuitorul a arătat contrastul dintre spiritul şi metodele Lui şi acelea ale rabinilor din vremea Sa, învăţătura Lui este la fel de valabilă pentru oamenii din toate timpurile. În zilele lui Hristos fariseii se străduiau fără încetare să câştige favoarea Cerului, cu scopul de a-şi asigura onoarea şi prosperitatea pe pământ, pe care ei o considerau a fi răsplata vieţii. Ei îndeplineau actele de binefacere în văzul oamenilor, pentru a atrage atenţia asupra lor şi pentru a-şi câştiga o reputaţie de sfinţenie.           

Domnul Isus a criticat în mod categoric intenţia lor de a-i impresiona pe alţii, declarând că Dumnezeu nu recunoaşte o asemenea slujire şi că laudele şi admiraţia oamenilor, pe care le doreau ei cu atâta ardoare, constituiau singura răsplată pe care o vor primi vreodată.
,,Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei.’’(Matei 6:1)           
,,Când faci milostenie’’, a zis Isus, ,, să nu ştie stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta sa fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede in ascuns, îţi va răsplăti.”           

Prin aceste cuvinte, Domnul nu a declarat că faptele de binefacere trebuie ţinute secret.  Faptele de binefacere nu trebuie să aibă  scopul de a obţine lauda şi cinstea din partea oamenilor. Cei cărora le face plăcere şi caută să fie lăudaţi şi flataţi sunt creştini doar cu numele.            

Nu trebuie să ne gândim doar la răsplată, ci la actul slujirii; cu toate acestea bunătatea manifestată in acest spirit nu va rămâne nerăsplătită.
,,Când vrem să facem milostenie, să fim cu inimă bună şi cu bucurie să dăruim celor săraci şi necăjiţi, aducându-ne aminte că roada omului drept este milostenia.”(Pilde 19:22)           

Fiind vorba despre actul slujirii lui Dumnezeu prin milostenie, vă voi relata dragi cititori o poveste tristă dar adevărată.           

Umblând prin comunităţile româneşti din America am cunoscut in statul Georgia un om,  un emigrant român, al cărui nume nu-l voi dezvălui încă, un om pe care il cunosc cel mai bine dintre toţi românii, ajuns la bătrâneţe, bolnav, prigonit de cei în care avea mare speranţă, a indrăznit la un moment dat să ceară o mână de ajutor unor lideri spirituali, zişi ,,creştini”.  Acest om nu a admis niciodată cerşeala, să  primească ceva pe nemuncite, a cerut doar un micuţ ,,job” pe lângă o biserică, ceva de muncă după capacitatea sa, după puterile sale, pentru a putea supraviţui.  Dar ce credeţi? I s-a luat şi ce a avut. Ce anume? A lucrat la acea biserică la tăiat iarba  cu un tractoraş. Schimbându-se pastorul bisericii, s-a schimbat în mai rău şi viaţa bătrânului nostru: i s-a luat ,, job”-ul.           

,,Să te doară, să te doară tare de durerea şi necazurile aproapelui tău”, spunea într-o predică pastorul cel ,,nou”. Câtă demagogie la acest om. Oare cum l-a durut pe el de acest om bătrân, căruia i-a luat şi ce a avut? Va spune poate că aşa a hotărât comitetul. Eu spun că pastorul sau preotul unei bisericii este vioara întâi, este cel care trebuie să canalizeze, să orienteze hotărârile comitetului, respectând etica creştină şi legislaţia în vigoare.           

Sunt invitat şi mă duc cu plăcere la orice biserică românească din Georgia, indiferent de culoare, îmi însuşesc şi iau ceea ce este bun de la fiecare, aşa cum şi Apostolul Pavel spune: ,, Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun.” (Tesaloniceni 5:21). Am apreciat şi lăudat în articolele mele munca, strădania românilor din America şi nu numai, de a-şi construi biserici, lăcaşuri de rugăciune şi slujire a lui Dumnezeu. În majoritate romînii sunt oameni cu frică de Dumnezeu. Dar nu mă pot împăca, şi voi critica şi pe viitor, atitudinile negative ale liderilor spirituali aşa zişi creştini, a preoţilor, care spun una şi fac alta, la care distanţa dintre vorbă şi faptă este mare. Mă intreb  ce slujire aduce lui Dumnezeu un preot- chiriaş la cineva - care ascunde hainele preoţeşti în debaralele casei  proprietarilor şi nu spune acestora că este preot? Voi reveni...           

Mi s-a intâmplat nu o dată, mergând prin biserici creştine, să mi se facă la început tot felul de promisiuni. ,,Veniţi la noi în biserică”  -  îmi spune  în biserică, după terminarea slujbei, un lider spiritual creştin  - ,, eu vă pot ajuta cu orice problemă, din orice domeniu”, după care îmi înmânează o carte de vizită. Nu peste mult timp, având ceva necazuri ca orice om, m-am dus şi eu la acest  ,,domn”, si cu ochii plini de lacrimi l-am rugat să mă ajute. Şi ajutat n-am fost. Mila, ajutorul şi îndurarea mi-au venit de sus, de la Dumnezeu Tatăl, nu de la aceşti oameni care practică demagogia, neâmplinind legea lui Hristos de a ne purta sarcinile unii altora, aşa cum se arată în Galateni 6:2.           

Faptele de binefacere, milostenia şi răsplata lui Dumnezeu pentru acestea, le putem asemui  –metaforic vorbind – cu nişte dealuri şi câmpii frumoase din Romania, care nu suferă nici o pierdere prin faptul că îi fac loc râului de munte să ajungă la mare. Ceea ce dăruiesc acestea le este răsplătit însutit. Deoarece torentul care se rostogoleşte zgomotos în vadul lui lasă in urmă darul fertilităţii şi al ambundenţei  -  iarba de pe malurile lui este de un verde proaspăt, copacii au un frunziş bogat, florile sunt mai exuberante. Când căldura toridă a verii face ca pământul să fie uscat şi sterp, cursul râului ese marcat  de un culoar de verdeaţă; iar câmpia care şi-a deschis inima, ca să poarte comoara de apă a muntelui înspre mare, este înveşmântată în prospeţime şi frumuseţe, ca o mărturie despre recompensa pe care Harul lui Dumnezeu le-o oferă tuturor celor care se dăruiesc pe ei înşişi pentru a fi mijlocul prin care se revarsă spre lume acest Har. Aceasta este binecuvântarea celor care îşi arată mila faţă de cei săraci.           

Privitor la Actul Slujirii prin Milostenie, profetul Isaia ne spune: ,,Împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l şi nu intoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi vindecarea ta v-a încolţi repede... Domnul te va călauzi neâncetat, îţi va sătura sufletul chiar şi în locuri fără apă ... vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.” (Isaia 58:7-11)            

La Multi Ani, Dragi Cititori!