Randurile de mai jos le scriu, cu placere, din locul cel mai drag si cel mai frumos pentru mine, Piata Unirii, Timisoara (foto), Romania. Afara ninge linistit, statuia din centrul Pietii Unirii vegheaza tacuta si ganditoare, cotropita de zapada, doar porumbeii cauta faramituri pe pavajul inghetat…trecatorii sunt tot mai rari iar eu stau in fata unei cesti de cafea fierbinte si aromata intr-un local dragut si cochet, amenajat in elegantul stil baroc atat de faimos in vechiul imperiu Austro-Ungar, al carui nume este chiar “Baroque”. Privelistea ce mi se ofera nu s-a schimbat prea mult in ultimele sute de ani, asemeni mie daca cineva ar fi privit pe fereastra din acest loc in urma cu 200 de ani ar fi vazut acelasi peisaj. Am sentimentul ca daca ar fi posibila o calatorie in timp, pentru mine ar putea foarte bine incepe chiar aici! Am revenit dupa patru ani, ACASA…inca de la intrarea in Romania, am regasit sentimentul acela unic, pacea interioara si bucuria de a fi printre locurile ce le stiu de-o viata, de a fi inconjurata de cei dragi.
Am regasit aceeasi Timisoara pe care o stiam dintotdeauna: frumoasa, cocheta, cosmopolita, imbracata in mii de becuri colorate in asteptarea lui Mos Craciun. Am ajuns acasa in Ajunul Craciunului, odata cu mine a sosit si Mosul cel bun si generos care a avut pentru cei mici (dar si pentru cei mari!) multe, multe cadouri, brazi frumos decorati si in murmurul stravechilor colinde romanesti, am retrait alaturi de cei dragi miracolul nasterii Domnului.
In ziua de Craciun, mai mare mi-a fost bucuria cand am vazut mantia alba de nea ce acoperea pamantul…ninsese! Prima ninsoare din an si prima mea zapada in foarte, foarte mult timp! Aprope ca-i uitasem prospetimea si frumusetea! Cu bucurie in suflet am plecat inspre Catedrala…Slujba de Craciun a fost oficiata de un sobor de preoti avandu-l in frunte pe Inalt Prea-Sfintia Sa Mitropolitul Nicolae Corneanu. Insusi Maiestatea Sa Regele Mihai insotit de Alţetele Sale Principesa Margareta si Principele Radu au asistat la slujba. Ctitoria Maiestatii Sale Regele Mihai, Catedrala Mitropolitana din Timisoara a devenit pentru cateva ore neincapatoare pentru multimea de credinciosi veniti sa asculte slujba de Craciun. Mitropolitul Nicolae Corneanu ne-a adus aminte tuturor de insemnatatea nasterii Domnului nostru Iisus Cristos si despre dragostea si ocrotirea pe care trebuie sa le-o oferim copiilor nostri. "Nu pot sa nu uit in aceste momente ca in zilele noastre sunt atatia copii parasiti de mamele lor, atatia copii traficati, atatia copii batuti. Nasterea Domnului, care a venit in lume ca un copil pentru a schimba lumea, ar trebui sa fie un exemplu pentru fiecare familie. Sa va iubiti copiii, sa nu-i abandonati, pentru că ei reprezinta viitorul si speranta noastra de mai bine", a spus, in incheierea predicii sale speciale de Craciun, mitropolitul Nicolae.
Timpul si spatiul cunosc alte repere cand esti in vizita acasa, in Romania. Ai vrea sa mergi peste tot, ai vrea sa-i vezi pe toti si orele si minutele parca nu-ti mai ajung sa faci tot ce ti-ai propus inainte de-a pleca! Incerci macar de forma sa respecti un program, sa tii pasul cu lista minutios pregatita inainte de plecare, dar…nu poti. Mici diversiuni, evenimente sau intalnirea cu un prieten sau o prietena din trecutul tau te opresc si dau zilei o noua intorsatura. Nu poti sa respecti un program, dar sincer nici nu ai vrea caci esti in vacanta, iar regula principala a oricarei vacante de succes este: nu exista reguli!
Dupa bucuria Craciunului, a urmat Revelionul. Am petrecut un Revelion minunat in Salonul Luminilor al Fabricii ELBA. Muzica, programul artistic sustinut de cunoscuti interpreti de muzica populara din Banat, talentatii dansatori ai Ansamblului Timis, veselia, voia buna, focul de artificii de la miezul noptii, au contribuit din plin in a petrece minunat la cumpana dintre ani.
Desi neschimbat in anumite privinte, sunt totusi atatea lucruri noi in orasul meu! Am ramas uimita vazand numarul foarte mare de banci care au impanzit orasul. Constructii noi, mai mari sau mai mici, rezidentiale sau comerciale sunt peste tot. Orasul prospera! Dintotdeauna a avut o mai mare deschidere inspre nou si elegant, iar odata cu incheierea epocii comuniste si-a manifestat din plin acest apetit. Multe magazine, un Mall demn de standarde occidentale, o adevarata risipa de bun-gust si eleganta in vitrinele frumos si ingenious decorate, doamne si domnisoare elegante si cochete , si dintr-o data Corso timisorean pare un spectacol de moda “live”!
Pe langa noile constructii, cladirile vechi par si mai frumoase, mai intersante, pastrand intacta o pagina din istoria noastra…au vazut si au trait atatea! Traiesc si respira inca un trecut glorios demult apus! Din loc in loc poti citi pe placute comemorative ca Eminescu sau Slavici- sa amintesc doar doua dintre numele mai ilustre ale faimosilor vizitatori ce au poposit in urbea noastra natala- si-au purtat pasii prin acest colt de lume. Au simtit oare aceeasi bucurie pe o care o simt eu de a strabate acest minunat oras? “Mica Viena” cum a fost denumita Timisoara probabil ca a exercitat aceeasi fascinatie si asupra lor sau a oricarui om ce a avut ocazia sa viziteze acest oras.
Desi edilii orasului in frunte cu primarul Gheorghe Ciuhandu, ales pentru a treia oara in functia de primar si la adresa caruia am auzit doar cuvinte de lauda, se ocupa de imbunatatirea conditiilor de trai ale timisoarenilor si aspectului orasului, mai sunt inca multe de facut…anticipez de pe acum cu emotie si bucurie schimbarile ce vor infrumuseta Timisoara!
Recunosc, mi-e drag acest oras mai mult decat oricare altul, mi-e draga Romania si tot ce este romanesc si intotdeauna un fir nevazut si magic ma va chema “acasa”. In incheierea articolului meu as vrea sa-l citez pe Alecu Russo care in a sa “Cantarea Romaniei” a dat o definitie asa de frumoasa patriei: “Patria este aducerea aminte de zilele copilariei…Este casa parinteasca si copacul cel mare din pragul usii, dragostea mamei, sunetul clopotului bisericii”. Nimic maret sau grandios, ci doar lucrurile simple si frumoase pe care le stim de cand am deschis ochii, locuri si oameni care ii purtam in suflet oriunde am fi si carora le spunem intr-un singur cuvant ACASA.