Imi este foarte greu sa gasesc cuvinte potrivite spre a exprima cu fidelitate viata si activitatea pe diferite taramuri a colegului de breasla si prietenului IONEL CADAR (foto). Voi incerca la inceput, cu ajutorul septuagenarului nostru sa-i redau pe scurt biografia, urmand sa zugravesc apoi doua din preocuparile sale ce-l pasioneaza aici in America si pe care stie sa le impleteasca armonios in ciuda varstei pe care o are-scrisul si gradinaritul.
Nascut acum sapte decenii si ceva, dintr-o familie de tarani saraci din indepartatul sat Dumuslau, jud. Salaj, s-a considerat intotdeauna un ardelean autentic, chiar daca valurile vietii l-au purtat, peste Atlantic, in America. Scoala primara, clasele I-IV le-a facut in satul natal, in conditii deosebit de grele. In timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial tatal sau a fost luat prizonier, si nu l-a vazut pentru cinci ani. “Casa parinteasca fiind in constructie-spune Ionel Cadar-a ramas fara usi si geamuri. Mama saraca, Dumnezeu s-o ierte, a angajat un om din sat pt a ma transporta in spate la scoala deoarece noroiul si zapada erau mari iar picioarele-mi erau goale si imbracamintea foarte sumara”.
Dupa scoala primara din sat, Ionel Cadar urmeaza clasele V-VII in orasul Simleu si apoi in 1950-1954 urmeaza cursurile unei scoli Medii Tehnice de Agronomie din Oradea, devenind astfel tehnician agronom, sau subinginer cum se spunea pe atunci.
Repartizat in productie pe la diferite GAS-uri si SMT-uri, nu a functionat decat doi ani. Nu i-a placut pur si simplu. Nu s-a impacat cu agricultura socialista, cu influenta tot mai mare a colhozurilor bolsevice asupra formelor asociative din agricultura romaneasca de atunci.
A urmat apoi stagiul militar timp de doi ani si jumatate, lasat la vatra cu gradul de sublocotenent. Militaria si in general armata i-au placut. I-au placut ordinea, curatenia si disciplina, i-au intrat in sange si le pastreaza si astazi ca atribute de baza chiar daca are peste 70 de ani.
Dupa armata Ionel Cadar s-a intors in comuna natala Zalnoc unde a inceput sa lucreze ca functionar principal la Sfatul Popular (primarie) totodata fiind numit de catre Comisariatul Militar Raional, sef al centrului pt. pregatirea militara a tinerilor din comuna, pregatind astfel mai multe contigente de tineri pt. armata. Ca urmare a rezultatelor obtinute in administratie, pe plan social si militar la numai un an de la angajare, Ionel Cadar a fost ales vicepresedinte al Sfatului Popular Zalnoc, si deputat in Sfatul Popular Raional, fiind la cei 22 de ani ai sai cel mai tanar deputat din raionul Simleu.
“Imi aduc aminte cu drag-spune Ionel Cadar-de acele zile traite si petrecute acolo la tara, in comuna si staul natal. Eram permanent aproape de oameni, de consateni. Le ascultam pasurile, doleantele, le cunosteam durerile si necazurile si pe cat posibil ii ajutam, le rezolvam cererile. Astfel mi-am castigat increderea si respectul care intotdeauna au fost reciproce. Acolo la tara, in satul natal, si nu numai, oamenii, acei tarani oropsiti, cu putina carte si multa omenie, sunt atat de respectosi ca nimeni altii. Mergeam prin sat cu probleme de administratie, ma intalneam cu oameni batrani de 70-80 ani care mi se adresau cu “tovarase”, formula ce n-am imbratisat-o, spunandu-le intotdeauna sa-mi zica pe nume si sa ma tutuiasca.
Acolo la tara-continua Ionel Cadar-in cele trei sate, Zalnoc, Doh si Dumuslau, sate indepartate de oras, fara o sosea unde sa circule vreun autobuz, fara o cale ferata in apropiere, sate neajutorate in acea vreme de stat, uitate uneori parca si de Dumnezeu, acolo m-am afirmat ca functioar public, alaturi de fostii mei colegi: Ioan Chiorean, Florian Junjan, Vasile Sabau, Victor Morlocan si Gheorghe Pacurar. Eram un colectiv tanar, bine inchegat care muncea cu devotement pt cetatean, pt toti locuitorii comunei, tineri sau batrani, veghea si se implica la bunul mers al lucrarilor agricole, la tot ce insemna sector vegetal sau animalier. In fata Primariei, nu erau ca azi parcate autoturisme, se circula pe jos, in cel mai fericit caz cu caruta sau bicicleta. Masini aveau doar cei de la raionul de partid, si inca ce masini, GAZ-uri de teren primite de la “fratii nostrii” rusi.
Au trecut 48 de ani de atunci-mai spune Ionel Cadar-cand eram functionar principal, vremurile s-au schimbat, s-au schimbat oamenii, s-au facut reforme administrativ-teritoriale, a cazut regimul communist, am aderat la NATO si la Uniunea Europeana si gratie fondurilor primite de la UE, pe harta comunei natale si nu numai, au aparut drumuri asfaltate si edificii social-culturale. Viata celor putini care au ramas acolo s-a mai imbunatatit.”
In viata si activitatea de 7 decenii a lui Ionel Cadar au fost multe suisuri si coborasuri. A schimbat si experimentat multe job-uri, a trecut dintr-un sector in altul, dintr-un domeniu in altul, dar intodeauna independent de vointa sa, a stiut sa spuna “prezent” si cu capul plecat a muncit cu ravna acolo unde a fost trimis de mai marii zilei.
La varsta de 24 de ani a devenit profesor, suplinitor de aceasta data, la cl. V-VII ale Scolii Elementare din satul Doh, avand catedra de Stiintele Naturii si Educatie Fizica. Cunostintele elevilor la aceste discipline-dupa cum spune Ionel Cadar-erau net superioare fata de alte scoli din raion, fapt apreciat de Directiunea Scolii si de inspectorii sectiei de invatamant rationale. Rezultatele bune la aceste materii s-au datorat in cea mai mare masura profesorului care a stiut sa se apropie de elevii sai, folosind cele mai bune metode de predare, imbinand permanent teoria cu practica, conlucrand bine si cu parintii elevilor.
“Imi aduc aminte-spune profesorul Ionel Cadar-cat de frumos era cand tineam orele, cand predam lectiile elevilor mei, afara in aer liber, pe camp, in fata plantelor pe care le studiam. Copiii ma ascultau cu atata atentie incat nici nu clipeau din ochi. Le spuneam ca orice planta este o mica uzina, asa de complexa incat omul nu-i poate da replica. Orice planta prin grija lui Dumnezeu se naste, traieste, se misca, respire, creste si moare. Explicand elevilor aceste fenomene mi-am dat seama cat de mult au indragit ei Stiintele Naturii. Multi dintre fostii elevi-astazi oameni la o varsta, cu familii si nepoti-isi aduc aminte si imi spun cand ma intalnesc cu ei despre frumoasele lectii de la Stiintele Naturii.
Educatia fizica a fost mai grea, nu pt mine ca profesor ci pt elevi, in special pt cei din clasele mai mari. De ce? Trebuia ca la orele mele sa se imbrace in costum sport (maieu alb si pantaloni scurti negri). A fost o premiera, niciodata la acea scoala pana la venirea mea elevii nu au venit la orele de educatie fizica echipati in costum sport. Am intampinat la inceput un pic de reticenta din partea fetelor mai mari. Am avut putine observatii si din partea unor parinti: cum sa se imbrace fetele lor atat de sumar si sa alerge prin curtea scolii? Astazi ma intalnesc cu aceste fete, multe mamici si bunici si ne-aducem aminte de vremurile de-atunci. Printe aceste foste eleve as dori sa amintesc aici pe Viorica Iancau, Milas dupa casatorie, cu care am ramas buni prieteni de familie pana in zilele de azi. De fam. Milas-stabilita in com. Cheresig-ne leaga multe amintiri placute.”
Drumul spre ascensiune a lui Ionel Cadar nu s-a oprit aici. Mai marii vremii, bosii de la partid si-au pus ochii pe el, si in anii ’60 dupa incheierea colectivizarii agriculturii, cand la centrele de raioane si regiuni au luat fiinta Uniunile raionale si regionale ale CAP, a inceput munca de lamurire, racolarea cadrelor pt aceste institutii. Printre cei vizati era si Ionel Cadar caruia i s-au facut multe promisiuni, asa cum se fac si astazi in campaniile electorale. Greu s-a lasat convins, greu s-a despartit de scoala si astfel a fost “promovat” in functia de sef al Sectiei Organizatorice la una din aceste uniuni. Tot in anii ’60 Ionel Cadar a urmat o scoala de jurnalistica ca apoi sa imbratiseze cu mult talent si daruire arta scrisului. Articolele sale au zugravit mai mult in acea vreme, viata si activitatea oamenilor de la sate in mijlocul carora lucra.
In anul 1968 s-a facut reorganizarea administrativ-teritoriala a tarii, desfintandu-se raioanele si implicit Uniunea Raionala a CAP unde Ionel Cadar isi desfasura activitatea “laborioasa”. Acesta s-a bucurat de acest eveniment, fiind unicul prilej de a spune NU inrolarii in politica.
“Nu mi-a placut politica-spune Ionel Cadar-si nu mi-o place nici in prezent. In anul 1968, dupa desfintarea raionului la care lucram, urma sa fiu “propulsat” intr-o functie politica la noul judet Salaj, dar am refuzat categoric. A refuza o sarcina de partid in vremea aceea se solda cu sanctiuni si trimiterea la munca de jos, adica undeva in productie. Eram atat de hotarat atunci de a nu continua sa lucrez unde nu-mi placea, adica in politica, incat le-am spus celor ce puneau presiuni auspra mea, ca sunt dispus sa merg sa lucrez chiar la lopata pe santier decat sa lucrez in politica. Ca urmare, in invatamant, la catedra nu am mai avut loc, nu mai eram bun. Profitand de vidul legislativ al anului 1968, am evadat intr-un alt domeniu, cel al “ingineriei” mecanice, bineinteles dupa o scolarizare prealabila de specialitate.”
Anii ’70 si ’80, doua zeci la numar, Ionel Cadar i-a muncit in ale “ingineriei” mecanice alaturi de soferi, mecanici si maistri-auto, deci tot intre oameni si pentru oameni, asa cum ii placea lui, dar fara politica. In toti acesti ani a fost nelipsit de ceea ce inseamna presa. Pentru el scrisul, presa in general a fost si este o alta lume in care se scufunda alinandu-si durerile si necazurile, este o pasiune aparte, o meserie care de cele mai multe ori ii da multa satisfactie.
Se spune ca misiunea unui om pe acest pamant se poate considera implinita in momentul in care a crescut un copil, a cladit o casa si a plantat un pom. Daca ar fi sa ne luam doar dupa aceste precepte, atunci Ionel Cadar, s-a achitat mai mult decat onorabil de aceste indatoriri.
De fiecare data cand iti povesteste despre gradina lui, ochii lui Ionel lucesc cu o bucurie fara margini asemeni unui parinte care-si lauda copiii, caci pt dl. Ionel pomii, plantele si florile sunt ca si copiii lui. Grija si dragostea ce le-o poarta se impletesc armonios cu talentul si priceperea lui in domeniul agriculturii. Inca de pe vremea cand traia in Romania, de mic copil, Ionel Cadar a simtit chemarea pamantului, si primele exercitii in domeniu le-a facut in gradina parintilor sai, mai apoi, ca adult a continuat sa exercite aceasta dragoste fata de gradinarit amenajand gradini de legume pe terenuri virane aflate pe malurile Crisului Repede si a paraului Peta din Oradea. Munca trudnica a gradinarului nostru, Ionel Cadar, a cerut rabdare si staruinta caci implica in primul rand destelenirea terenului, palma cu palma si de-abia apoi cultivarea propriu-zisa. Tenacitate, rabdare si viziune, toate aceste atribute, Ionel Cadar le avea si le folosea din plin in munca cu pamantul, dar din pacate, regimul comunist din acea perioada nu vedea cu ochi buni aceste inclinatii si la scurt timp, autoritatile locale au desfintat si demolat mica gradina incropita de dl. Ionel. Tristetea celui seamana dar nu culege, o deslusesc doar printre regretele exprimate de dl. Ionel, dar optimismul ce-l caracterizeaza invinge melancolia si dl. Ionel imi povesteste despre o alta pagina din viata sa. In anul 1999, dupa ce s-a pensionat, a infiintat o microferma in Gepiu Colonie. Gospodaria dansului avea vaci de rasa, purcei si pasari, a plantat 30 de pomi fructiferi si o vie frumoasa cu struguri de masa si ptr vin. Dl. Ionel isi aduce aminte cu placere cum satenii si cei ce treceau prin prejur se opreau sa admire munca dansului. Ceea ce ar fi trebuit sa fie insa o afacere de succes, considerand modelul similar al vecinilor din Ungaria, s-a dovedit insa a fi doar foarte multa munca fara rasplata. Lipsa subventiilor si a pietii de distributie, a unui program care sa incurajeze micul intreprinzator in domeniul agriculturii si al zootehniei l-au obligat sa lichideze mica sa gospodorie in care muncise cu atata elan si ravna si in care isi pusese atatea sperante.
America a constituit un nou inceput, caci dl. Ionel ne demonstreaza, prin fapte ca nu e niciodata prea tarziu ptr un nou inceput. A sosit in America la varsta de 69 de ani…altii se gandesc ca varsta pensionarii inseamna inceputul unei vieti in care “odihna” este activitatea principala. Nu pentru eroul nostru, Ionel a infiintat in curtea casei fiicei sale o gradina mare si frumoasa de 250 mp. “Gradina lui Ionel” cum o numeste cu mandrie a dat roade si satisfactia muncii pamantului s-a materializat intr-o frumoasa recolta chiar din primul an: rosii, ardei, dovlecei, castraveti, porumb si alte legume, toate productie proprie au tronat la loc de frunte in bucataria familiei Cadar.
Chiar daca gradinaritul ii ocupa mult timp, lucru pe care-l face cu mare placere, d-lui Ionel ii face o deosebita placere sa scrie. Articolele dansului au fost publicate in mai multe ziare si reviste romanesti din America incepand cu anul 2005, printre care Romanian Tribune, Romanian Times, New York Magazine, Solia, Meridianul Romanesc. Incepand cu 9 octombrie 2006, dl. Ionel a inaugurat pagina Atlantei in cadrul ziarului Romanian Times sustinand aceasta pagina numar cu numar aprope doi ani. Direct implicat in viata semenilor sai aflati asemeni dansului departe de casa, dl. Ionel a scris numeroase articole despre viata spirituala a romanilor-americani.
Intr-unul dintre editorialele ziarului Romanian Times scris de regretatul Cristian Ioanide, fost director general al acestei publicatii, dansul spunea ca: ” Ionel Cadar este un fin observator al sufletului romanesc pe pamant american, caruia vrea sa-i cunoasca toate fatetele, si bune pentru a le lauda, si rele, spre indreptarea lor”.
Predominante in seria articolelor d-lui Ionel Cadar au fost articolele pe teme spirituale, motivatia dansului fiind ca acestea sunt imperios necesare si intotdeauna de actualitate. Rugaciunea domeneasca, bisericile, in special cele ortodoxe din Georgia, faptele bune ale liderilor spirituali-pastori si preoti-precum si ale enoriasilor acestor biserici, au constituit rand pe rand subiectul articolelor citite cu mult interes de cititorii diverselor publicatii la care a colaborat. “Ortodoxia romaneasca pe pamant american”, un amplu articol publicat in patru numere ale ziarului Romanian Times, a constituit o adevarata pagina de istorie romaneasca traita aici in America, oferindu-ne contextul si insemnatatea istorica a unirii celor doua arhiepiscopii romane, facand apel la reconciliere si unitate.
Prin scrierile sale, dl. Ionel Cadar a mobilizat romanii din Georgia si nu numai, la activitati culturale in cadrul festivalurilor obiceiurilor si traditiilor romanesti ce s-au organizat pe langa biserici in fiecare an. I-a placut sa fie prezent acolo unde romanii se adunau, la biserica in duminici si sarbatori, la cluburi si restaurante unde se organizau seri distractive, intalniri cu artisti din Romania, concerte de colinzi, etc. despre care a scris “Asa-s romanii: harnici, iubitori de frumos, de veselie, buni crestini…cu initiativa si daruire in orice tara s-ar afla”.
Central in activitatea sa de ziarist in SUA a fost si este Biserica, pe care o iubeste, ea fiind “Casa Domnului si a noastra a tuturor”. In articolele sale despre Biserica, a facut intotdeauna trimitere la Bisericile Ortodoxe din Romania, vorbindu-ne cu dragoste si un profund respect despre vechile noatre biserici care dainuiesc si astazi de peste 300-400 de ani, adevarate monumente istorice romanesti.
“Pacea sufleteasca” …atat de necesara romanilor de pretutindeni si nu numai a fost un alt subiect ce nu l-a neglijat in scrierile sale, afirmand cu tarie ca “sanatatea sufletului, vindeca bolile trupului”. Pentru tinerii adolescenti si nu numai, a scris un frumos indrumar, documentar despre “Casatorie ca uniune si creatie a lui Dumnezeu”. Ionel Cadar a scris in America despre romani si pentru romani, demne de mentionat fiind si articolele “Primul elev roman la West Hall”, “Munca cu oamenii este o arta”, “Colindul la romani”.
Exista oamenii care te impresioneaza de cand ii intalnesti, oameni in a caror companie nu te plictisesti niciodata, oameni care stiu sa vorbeasca si stiu sa asculte, oameni care te invata ceva nou, oameni care te inspira sa fii mai bun, sa tinzi spre mai mult si mai bine, oameni care iti dau redau speranta, dl. Ionel Cadar este un astfel de om. Este o onoare si un privilegiu ptr mine sa-l fi intalnit si sunt convinsa ca veti fi in asentimentul meu dupa ce veti citi acest articol. Ne ajutam reciproc in ale scrisului, in probleme sociale si chiar familiare.
In incheiere, Ionel Cadar ne face o chemare spunand ca presa este o hrana spirituala iar gradina de legume ori livada de pomi fructiferi sunt adevarate izvoare de sanatate. De aceea incearca si tu, stimate cititor, sa infintezi pe terenul din jurul casei tale o mica gradina de legume. Ea te va sustrage, daca esti pasionat, de la activitati plicticoase, sedentare, te va ajuta sa scapi de stresul cotidian. Lucrand cu pasiune cate o ora-doua dimineata sau seara, lumina soarelui iti va conferi buna dispozitie, sub actiunea razelor ultraviolete, sintetizand vitamina D atat de necesara sanatatii si sistemului osos. Este bine stiut, stimate cititor, ca legumele si fructele de casa sunt produse cu adevarat organice si ecologice, dulci, aromate, mult mai gustoase si hranitoare.
Daca doriti sa infintati o mica gradina de legume, ori sa plantati pomi fructiferi langa casa dvs. si nu aveti experienta necesara, Ionel Cadar va poate ajuta in asigurarea asistentei tehnice de spcialitate, personal la fata locului ori la telefon 770-310-5482, dupa ora 7 pm sau in weekend.