Introducere – Secțiunea 09
Care este forma acestui tratat?
Numesc această lucrare tratat ștințific fiindcă – cum deja știți! – propun o nouă știință: Onestologia. Consider că este necesară o știință care să se ocupe doar de adevărurile-absolute (reducând sau chiar eliminând astfel teoriile conspiraționiste).
Consider această lucrare un tratat fiindcă … A! să-l întreb pe asistent ce este un tratat:
Un tratat științific este o lucrare scrisă detaliată și sistematică care abordează în profunzime un subiect specific dintr-un domeniu științific. Este rezultatul unor cercetări ample și al analizei riguroase a datelor și a literaturii existente pe acea temă. Un tratat poate introduce noi teorii, metodologii, rezultate experimentale sau poate oferi o sinteză cuprinzătoare a cunoștințelor actuale. Este destinat să contribuie semnificativ la baza de cunoștințe a domeniului respectiv, oferind o sursă autoritară și de referință pentru cercetători, studenți și profesioniști. (ChatGPT 3.5, 21 martie 2024)
Prefer definiția dată de GPT fiindcă este un rezultat făcut prin asociere al căutării super-rapide, super-umane, care este cât se poate de detaliat și esențial. Fiindcă cunosc deja ce înseamnă un tratat pot constata și garanta că definiția dată este bună, dar … am să arăt alte surse fiindcă e bine întotdeauna să verificați alte surse:
-„o expunere sistematică sau un argument în scris, inclusiv o discuție metodică a faptelor și principiilor implicate și concluziilor la care s-a ajuns” (Treatise-01, 2024)
-”lucrare de specialitate în care sunt expuse metodic principiile fundamentale ale unei discipline” (Tratat-02, 2024)
-„o scriere formală care ia în considerare și examinează un anumit subiect” (Treatise-03, 2024)
Chiar dacă am prezentat pe scurt ce este onestologia, doresc în capitolele care urmează să arăt cum văd desfășurarea prezentărilor în domeniile pe care le-am studiat și continui să studiez în fiecare zi prin informarea din diferite surse.
Ținând cont căci publicarea acestui tratat va dura mult timp, poate cîțiva ani, este foarte posibil să-mi înoiesc asistentul cu variante mai evoluate. Promit căci atunci - când voi trece la un model mai avansat de asistent(ă) - vă voi spune.
Fiind conștient că va dura mult timp să scriu acest tratat m-am hotărât să public pentru început doar două capitole: Introducere și Etică și Morală, în formă bilingnă (în romană și engleză).
În acest tratat despre adevăruri-absolute voi accentua pe noțiunea de cunoașterea umană fiindcă există și alte tipuri de cunoaștere: cunoaștere animală, cunoaștere a plantelor, cunoaștere a inteligenței artificiale, etc. Interesant este că avem două cuvinte care se pot considera diferite cu aceeași noțiune, dar și cu noțiuni diferite; creierul și mintea.Vom vorbi mai adânc despre asta în capitolul Cunoașterea. Vreau doar să spun acum căci conceptul despre existența minții, numită în Grecia antică psyche – ψυχή (care înseamnă suflet, minte, spirit), ar fi undeva în afara creierului și-al corpului uman, a fost înaintată gânditorilor și cercetătorilor de către Socrate prin scrierile lui Platon (428-348 î.Hr. ). Socrate nu a scris nici-o lucrare și nu există o dovadă care să ateste că știa să scrie și să citească … probabil că era analfabet. Dacă speculăm că Socrate a fost analfabet, intrăm într-o dilemă: fiindcă principiile Socratiene stau la baza Constituției Statelor Unite, una dintre cele mai puternice țări din lumea prezentă. Logic, aceast fapt istoric ar demonstra că și analfabeții pot produce noțiuni și paradigme pozitive. Glumesc? Nu cred! O să aflați pe parcursul acestei lucrări că au existat și alți analfabeți – pentru lumea civilizată europeană – care au dovedit o mare pătrundere în analiza dezvoltării societății umane. Cu siguranță pot spune căci într-o conjuctură de aplicare a virtuții de a fi Om, a fi analfabet în acordanță cu criteriile prezente impuse, este foarte posibilă, chiar dacă este impotriva a ce este considerat normal astăzi.
Acest tratat fiind și despre confuzia mentală și vorbită (comunicată) dorește să aducă o lumină asupra detaliilor gândirii și vorbirii umane tocmai pentru a ne face să descoperim, ca oameni, că am putea fi mai virtuoși în relația cu ceilalți. Această lucrare nu prezintă filosofia umanistă, dar va include câteva reprezentări ale unor gânditori din trecut care au promovat grija pentru ceilalți (e.g., regel Shuruppack, regele Hammurabi, Buddha, Confucius, Socrate, Isus, Immanuel Kant, John Stuart Mill, Mahatma Gandhi, Emmanuel Levinas, și alții). Emanațiile intelectuale ale înaintașilor noștri sunt foarte importante de cunoscut și înțeles ca să nu m-ai pierdem timp prețios în a inventa ceva ce există. Toată această gândire existentă, care se pare că nu e prea-prezentată în sistemul de educație prezent (oare de ce?!), ne face să înțelegem ce este virtutea (numită și etică și morală) și cât de valoroasă este ea pentru continuarea existenței umane. Această ultimă afirmație nu este o glumă!
Mintea, fiind o activitate complexă de interconectare a creierului cu mediul fizic și spiritual, este considerată superioară creierului ca proces de analiză și de înmagazinare. Socrate - prin dialogurile descrise de Platon - și gândirea carteziană – prin conceptul „Gândesc, deci exist”/„I am thinking, therefore I exist” (Descartes, 2004, Part 4, pg. 15) – au mintea la bazele paradigmei filosofice în care este fundamentală analiza existenței și a realității. Cu alte cuvinte, fără minte creierul ar fi redus doar la un organ central de comandă a fiziologiei corpului uman, precum este la animale, pești și zburătoare. Mintea este asociată cu procese cognitive, cu gândirea, cu analiza percepției, emanarea și controlul emoțiilor și dezvoltare conștiinței; absența minții ar reduce considerabil puterea noastră intelectuală de a interacționa și de a interpreta lumea. Tot de minte depinde și a avea virtute! Având virtute (intelectuală și caracterială) devii un Om în adevăratul sens al valorii, fiind imun la confuzii de orice categorie! Nu eu am descoperit această piatra filosofală dar mi-am însușit-o ca atare: căci pentru mine acest concept este o piatră filosofală! Dragostea de înțelepciune a înaintașilor noștri, din cele mai vechi timpuri, a promovat în diferite forme filosofice acest concept care aplicat ca o paradigmă socială ar ridica umanittea la un nivel superior la ce avem astăzi.
Definiție 1.5 - Filosofie
Filosofia, ca termen lingvistic, provine din două cuvinte grecești: filo (în greacă se scrie philo - φιλο- și înseamnă dragoste) , și sofia (în greacă se scrie sophia -σοφία - și înseamnă înțelepciune). Însemnătatea, sau înțelegerea, cuvântului filosofie este dragostea de înțelepciune. Este curios că în limba română filosofie se pronunță și se scrie cu „z”, adică filozofie. În această definiție doresc să atrag atenția că este greșit să folosim cuvântul filozofie pentru referirea la filosofie din trei motive:
Este bine să nu fim prea comfortabili în vorbire și să facem efortul necesar pentru o pronunțare corectă tocmai pentru a nu creea confuzii cu vorbirea noastră. Recunosc căci este mai ușor de pronunțat „z”-ul între cele două vocale de „o”; orice român/româncă – sau cel/cea care are limba română ca limbă maternă – poate observa empiric că musculatura folosită la pronunțarea vocalei „o” (ca și a vocalei „u”), înaintea consoanei „s”, determină pronunțarea unui sunet foarte aproape de consoana „z”.
După cum este arătat mai sus, filosofie provine de la filo și sofia; unde cuvântul filozofie poate avea o etimologie apropiată a două cuvinte tot grecești: philo- φιλο- (care știm deja ce înseamnă) și zophos – ζόφος (care înseamnă întuneric absolut), și care s-ar pronunța: filozofos. Trebuie precizat că în mitologia greacă, cuvântul „zophos” este adesea asociat și cu Hades. Hades este fratele lui Zeus, care a fost aruncat în adâncurile pământului și care în mitologia greacă este zeul care ia sufletele oamenilor morți; deci locul unde Hades a fost aruncat de numește tot Hades. (va continua)